marți, 30 noiembrie 2010

Home. Azi Lucia m-a invatat sa iubesc. Sa iubesc si sa astept ca si cum asteptarea ar fi un lucru bun plin de surprize. Sa ma privesc in oglinda si sa imi imaginez un viitor asa cum il vreau eu.

Daca i-as multumi cuiva pentru ziua de azi i-as multumi mamei pentru ca a facut cele mai bune paste si pentru ca niciodata nu uita sa-mi reaminteasca ca singura persoana care ma cunoaste este ea. Am luat-o in brate si mi-am cerut iertare. Cu zambetul pe buze. Asa sunt eu. Azi mi-a daruit un ceas. Probabil spera si ea ca si mine ca voi inceta sa mai intarzii. Mama face cele mai frumoase cadouri.

P.S. Azi am iubit. Nu conteaza cum, cat si ce.

2 comentarii:

Anonim spunea...

E frumos cand cineva te invata sa iubesti. E un sentiment sublim, si din fericire, de 4 ani, si eu il simt. Nu vreau sa se termine vreodata.

Ana-Maria spunea...

:)ma bucur mult pentru tine. In ultimul timp mi-am dat seama ca nu este nimic rau in a-i lasa pe altii sa te invete sa iubesti ...