Suntem niste simpli spectatori ...

Cand iesim seara si ne stralucesc ochii a frig ne place. In cafeaua voastra zac ganduri si regrete. Ce faceti cu ele? Cand ma uit la voi va iubesc. In cafeaua mea vad un oras frumos. Il iubesc si pe el. Si mai vad casute pline de cadouri si oameni curiosi. Daca te uiti mai atent prin traditii de Craciun vezi un cer albastru si aplauze de la balcon. Daca te uiti in jur pe buzele tuturor se scriu dorinte si poate fortat un zambet. Cand este iarna, frig si esti la un pas de un Mos Craciun plictisit care nu-ti mai raspunde la scrisori si iti cere bani pentru o amintire iti indrepti ochii catre o mare de strazi pustii. Si alegi una intunecata, te rogi si vrei sa para totul un miracol ...

... nu intelg de ce oamenii uita si nu-si dau seama.

"Daca intreaba cineva Ce-am facut cu viata mea

Spune-i c-am trait iubind ... "

Nobody does it better ...

Si totusi ...

Cand eram tineri si ne iubeam era altfel. Dimineata insemna doar cafea si iubire. Doar tu. Terasa cu miros de lemn ud si malul marii erau ale noastre. Dimineata scriam poezii pentru ca avem de unde. Briza lua cu ea toate gandurile si ne lasa singuri pe terasa fara nimic sa ne acopere fetele arse de soare. Ne ascundeam in casa la lasarea noptii si ne placea sa ne aducem aminte de ce lasasem in urma. De oameni, locuri si povesti pe care mi-ar fi placut sa le ascult. La miezul noptii ne intindeam pe podea, ne tineam de mana si ascultam cum marea ne iubeste pe amandoi. Imi parea bine si o rugam sa ne tina la ea.

Marea ne-a iubit si ne-a tinut langa ea. Cand ne-am pierdut unul de altul ne-a cautat si ne-a adus impreuna. Cand ne-am pierdut cautai un inel iar tricoul tau rosu iti desena ochii mai negrii ca oricand. Eu aveam lacrimi in ochi si te strangeam de mana. Te iubeam iar acum marea te cauta pentru mine ...

Eu ziua imi ascund ochii si ii fac sa dispara.

Parca e mai bine cand ninge si te prefaci ca nu auzi nimic. Azi m-am pierdut printre randuri si noi fire colorate. Ciudat? Nu. Nu acum. Un telefon ce a sunat toata ziua. A sunat, a pus intrebari si am ramas fara cuvinte.

Si daca ar fi sa jignesc as jigni oamenii si strazile murdare. As jigni strazile si oamenii murdari. Oameni cu minti murdare.

Azi a fost totul despre zapada, zambete si tigari cumparate grabit ... si totul despre tine ...

Te iubesc. Eu nu te iubesc.

Uneori oamenii raman blocati in timp. Ne iubim putin, aproape deloc si apoi ne lasam prada altora.

Daca el, un om frumos cu ochii impiedicati in sentimente s-ar fi gandit ca exista biletele zburatoare cu aroma de fericire si cafele de dimineata totul ar fi fost perfect. Daca ea ar fi stiut sa-si ascunda in bucle declaratii de dragoste pe palmele ei erau scrise pana acum sarutari si nopti pierdute printre magazine de dulciuri si vise pentru viitor.

14. decembrie. - ne ascundem. Eu in spatele unor manusi negre iar tu undeva departe sub privirea critica a oamenilor cu sageti gata sa te raneasca la orice miscare.

Te iubesc.

Aleg orice. Doar starea de acum sa nu fie. Sa plangi si sa nu poti pentru ca este mai bine sa strangi din dinti si sa accepti. Aladin mai bine ar veni si ne-ar lua pe toti. E mai bine sa plutesti printre nori pe un covor fermecat mancand piersici coapte decat sa te pierzi, nu doar pe tine ci si corpul tau printre statui si spirite dezgolite. In treizeci si sase de lumanari s-au ascuns fructe de padure iar intr-un felinar ard altele. Decembrie m-a gasit tot aici amestecandu-mi dorintele cu franturi de realitate prea dure si amortite ...

Disecam priviri de la prima ora a diminetii si stergem urmele de parca am fi doi vinovati gata sa fie izgoniti dintr-un oras mult prea frumos. Frumos a fost. Frumos nu mai este. Cu un tramvai vechi ne plimbam de la un capat la altul si vedem cum oamenii isi iau gentile si pleaca sau raman si canta. Pentru noi un piersic in toiul iernii ar fi mai bun. Ne-ar scapa de multe probleme. Si multi oameni. Si multe ganduri pe care nu le putem asterne in amiza pe o hartie scaldata in soare si pareri de rau ...

La sfarsit imi raman un curcubeu si doi oameni ce iubesc comediile romantice si ciocolata pe paine ...

Intre doi plamani se naste o dorinta. Vrem iarna, cani de cafea si valuri reci lovindu-se de un nisip gri. Eu am zis asta. Eu vreau. Tu iti inchizi ochii in ploaie si ma iei de mana. Azi esti trista si plangi. Imi povestesti cum o voce prea frumoasa te invaluie si te lasa intr-o bezna din care nu mai scapi. Vreau sa iau vocile frumoase. Pe ale tale. Pe ale mele. Le inchidem intr-o cutie si le aruncam in valuri. Asa poate scapam de bezna.
„ I heard your heart beating, you were in the darkness too
So I stayed in the darkness with you”
Si de ce ar fi altfel?