Home. Azi Lucia m-a invatat sa iubesc. Sa iubesc si sa astept ca si cum asteptarea ar fi un lucru bun plin de surprize. Sa ma privesc in oglinda si sa imi imaginez un viitor asa cum il vreau eu.

Daca i-as multumi cuiva pentru ziua de azi i-as multumi mamei pentru ca a facut cele mai bune paste si pentru ca niciodata nu uita sa-mi reaminteasca ca singura persoana care ma cunoaste este ea. Am luat-o in brate si mi-am cerut iertare. Cu zambetul pe buze. Asa sunt eu. Azi mi-a daruit un ceas. Probabil spera si ea ca si mine ca voi inceta sa mai intarzii. Mama face cele mai frumoase cadouri.

P.S. Azi am iubit. Nu conteaza cum, cat si ce.

Maria Pages - Firedance

"Flamenco is the means through which
man reaches God without the intervention
of saints or angels."

Luis Antonio Vega

„Il vede pe Matei stand in pragul usii, el isi intoarce fata catre ea chiar inainte sa dispara. Apoi totul devine static si se lasa o liniste totala.”

Cu ochii inlacrimati si fata rosie de atata durere isi vede viata ducandu-se departe de ea. Un trecut aproape fericit plin de femei care au trait pentru iubire si au murit crezand ca totul va fi bine. Femei care s-au lasat duse de val si apoi pierdute in lumea larga, femei care si-au vazut casele facute praf si si-au impartit ultimele comori printre fetele cu flori in par si ochi de smarald.

Matei. Matei si ultimii trei ani in care cunoscuse ce inseamna sa iubesti, sa te trezesti si sa te bucuri de soarele de dimineata imaginadu-ti ca cel de langa tine l-a pus pe cer ca si cum ar vrea sa te imbratiseze in orice clipa. Il iubeste si iubeste fiecare moment alaturi de el. Iubeste verile in care stateau in miez de noapte trantiti pe iarba, tinadu-se de mana si adulmecand in mijlocul orasului mirosul de tei greu dar dulce. Il iubeste pentru clipele calduroare pe care i le oferea in timpul iernii. Cum o lua el de mana si o purta departe de lume, intr-un vis din care nu voia sa se intoarca. Il iubeste pentru ochii lui negrii, pielea lui rozalie si degetele care in noapte, intre asternuturile reci ii desenau pe trup iubirea.

In linistea ce s-a lasat Matei nu mai este. Din coltul camerei nu intelege de ce oamenii inca vorbesc despre razboi si poezii de dragoste. De ce sa vorbesti despre asta cand casa este goala si lasi rochia sa-ti alunece usor doar ca nenumarate sageti de frig si durere sa-ti atinga trupul ...

Sambata. Azi nu am vorbit. Dar hai sa iti scriu ceva. Ce ai zice daca ne-am pierde noaptea printre frunzele moarte. Ne-am pierde noaptea si degetele in ele. In statii unde bicicletele merg singure si oamenii nu mai ajung. Sa ne prefacem ca nu ii iubim, ca nu ii vrem cu totul inclusiv placerea lor pentru cafenelele din Bucurestiul vechi ...

Zilele astea nu mai trec si simt ca nu mai are loc in mine nici frigul de sfarsit de noiembrie ...

Tu iti iei perna si pleci pe balcon ...

Eu ma duc oriunde se vinde ciocolata pe paine si se impart sentimente gratuite. O iau pe Rebecca cu mine si ne uitam amandoua cum oamenii se trag de haine si cer sa fie ascultati. Si Rebecca a murit intr-o casa pe malul marii dar niciodata nu s-a plans ca citeste prea multe povesti de dragoste aduse de valuri.

... doua lacrimi cad pe obrajii tai si nu iti dai seama de ce femeile cu ochii verzi au mai multe sentimente decat isi pot imagina.

Sa te trezesti si sa iti dai seama ca langa tine sunt doar persoane care nu isi doaresc nimic alceva decat sa te duca intr-un loc in care sa nu existi. Sa vrei sa-i strangi in brate si sa nu poti pentru ca ei stiu doar sa depaseasca limita suferintelor tale ...

Caribbean Blue

Ne-am luat de mana si am plecat asa singure prin lume. Eram ca doua surori regasite. Ne-am prins parul in doi maci si ne-am adus aminte de noi. Ne-am luat la revedere de la scrisorile de dragoste din sertare si barbatii indragostiti de pielea noastra alba. Am dansat pe strazile londoneze cu un chitarist plictisit de oameni si am ascultat tangouri pline de puritate si desfranare intr-un Buenos Aires frumos si vesel. Ea a lasat in urma o casuta alba de la marginea unui oras murdar si o casetuta cu bijuteriile bunicii. Eu nu am lasat nimic. Planuiesc sa-mi cumpar o viata pe o corabie. Sa ma indragostesc de un marinar, sa-l rog sa ma ia cu el si sa-i dau la schimb povesti despre oameni si ferestrele lor.

Pe punte stam noi doua cu picioarele scaldate in apa sarata si soare. Bem coniac si visam ca suntem sirene cu maci in par. Fluturam in aer doua bucati dintr-o panza alba si strigam de fericire cat ne tin plamanii. Ne luam ramas bun de la un tarm plin de ochi curiosi. Plecam spre o lume albastra unde vom avea picaturi de dragoste printre insulele Caraibelor ...

Sail away

Vivi si-a aranjat azi buclele si vrea sa mearga la bal. Si-a pus rochia cu mere verzi si parfumul cu imagini indiene. Isi ia pusculita si pleaca. Vivi ar vrea sa-i spuna unui baiat brunet ca-l iubeste. Ar vrea sa-l ia de mana si sa-l duca intr-o tara cu miros de cafea, sa-l aseze la o masa minuscula si sa-l priveasca ... ochii, parul, degetele si pielea cateodata roz, sa-i sopteasca la ureche ca hainele lui negre sunt colorate si stralucesc cand clipeste ...

Vivi il iubeste dar nu vine la bal. Sparge pusculita si pleaca cu primul tren in tara cu miros de cafea ...

Si pe ferestre pictam degete si priviri goale. Si azi nu mai ploua. Azi ne inecam in soare. Ne imaginam ca suntem doi indragostiti in inima Parisului. Azi uitam ca ratacim printre silabe si tragem de noi ca de doua adevaruri dorite ...