...pentru ca am inceput de mica sa imi imaginez ca imi ingrop sentimentele in cutiute din metal in spatele unei case care nu era a mea...azi incerc sa scriu scrisori pe care nu, nu vreau sa le trimit...vreau sa scriu despre tine si apoi sa te ingrop...si pentru ca nu voi uita niciodata voi veni sa te salvez din lanturile unor ganduri pe care nu le vrei...dar asteapta, acum te ingrop...pentru ca esti una din cutiutele din metal in care imi ingrop sentimentele, acum te ingrop...

O scrisoare aruncata pe scari si un timbru dezlipit...o adresa existenta, nefericita...un mesaj trist si greu de inteles cazut din lacrimile unui soldat disparut...o amintire traita pe zambetul unui copil...o carte aruncata intr-un lac secat...o pasare zburand pe un cer uitat...o intrebare nepusa...un raspuns nedat...o oda cantata...o ora tarzie intr-o noapte cu luna pustie...un val aducand cufere fara comori...o barca fara vasle...un mister neelucidat...doi ochi fara viata...o litera aruncata intr-un cuvant...un cuvant aruncat intr-un nume...si un nume ce lasa urme...o iubire povestita intr-un colt de strada...alta ce nu lasa sa se vada...un el intr-o camera...o soapta de ceata...un fior intepat...totul pictat...pe buzele ei...

Te-am gasit intinsa pe pat cu ochii pierduti in tavan. Erai fermecata de punctele negre pe care ti le imaginai. Creadeai ca doar ele stiu sa danseze. M-am asezat langa tine si te-am strans puternic de mana.” Imi place cum arati azi”. Pe piele ti-ai tatuat un ochi. Imi aduc aminte ca atunci cand erai mica credeai ca trei ochi au doar oamneii puternici. Stii?...de cand ai renuntat sa mai trimiti scrisori prin posta te-au uitat toti prietenii. Au plecat si au luat cu ei toate evantaiele la care tineai atat de mult. A...el, iti trimite cate un vis pe saptamana in care iti spune ca te iubeste. Punctele negre pleaca si nu se mai intorc...

last night on earth

last night on earth