marți, 21 decembrie 2010

Nobody does it better ...


Si totusi ...

Cand eram tineri si ne iubeam era altfel. Dimineata insemna doar cafea si iubire. Doar tu. Terasa cu miros de lemn ud si malul marii erau ale noastre. Dimineata scriam poezii pentru ca avem de unde. Briza lua cu ea toate gandurile si ne lasa singuri pe terasa fara nimic sa ne acopere fetele arse de soare. Ne ascundeam in casa la lasarea noptii si ne placea sa ne aducem aminte de ce lasasem in urma. De oameni, locuri si povesti pe care mi-ar fi placut sa le ascult. La miezul noptii ne intindeam pe podea, ne tineam de mana si ascultam cum marea ne iubeste pe amandoi. Imi parea bine si o rugam sa ne tina la ea.

Marea ne-a iubit si ne-a tinut langa ea. Cand ne-am pierdut unul de altul ne-a cautat si ne-a adus impreuna. Cand ne-am pierdut cautai un inel iar tricoul tau rosu iti desena ochii mai negrii ca oricand. Eu aveam lacrimi in ochi si te strangeam de mana. Te iubeam iar acum marea te cauta pentru mine ...

5 comentarii:

Ella. spunea...

''Dimineata insemna doar cafea si iubire. Dimineata scriam poezii pentru ca avem de unde.
Cand ne-am pierdut cautai un inel iar tricoul tau rosu iti desena ochii mai negrii ca oricand. Eu aveam lacrimi in ochi si te strangeam de mana.'' => Cuvintele astea imi plac mult mult. :)

Morphine† spunea...

Foarte frumoasa conceptia cu marea. Chiar geniala!

Amelian Pop spunea...

:(

Paolla spunea...

foarte frumos !!! in timp ce citeam in imagineam toate acele lucrui

zana9aprostiei spunea...

Ai scris superb.. M-a invaluit un calm mirific in timp ce iti citeam gandurile.. Parca aud zumzetul valurilor..