joi, 9 decembrie 2010

Disecam priviri de la prima ora a diminetii si stergem urmele de parca am fi doi vinovati gata sa fie izgoniti dintr-un oras mult prea frumos. Frumos a fost. Frumos nu mai este. Cu un tramvai vechi ne plimbam de la un capat la altul si vedem cum oamenii isi iau gentile si pleaca sau raman si canta. Pentru noi un piersic in toiul iernii ar fi mai bun. Ne-ar scapa de multe probleme. Si multi oameni. Si multe ganduri pe care nu le putem asterne in amiza pe o hartie scaldata in soare si pareri de rau ...

La sfarsit imi raman un curcubeu si doi oameni ce iubesc comediile romantice si ciocolata pe paine ...

3 comentarii:

Ciocolatika spunea...

Un sfarsit nemaipomenit as zice :)

Morphine† spunea...

Mi-ai facut pofta de piersici. Vreau un piersic in mijlocul zapezii.

Ankhem spunea...

Cat de cunoscute mi se par gandurile tale, cat de aproape mi se par amintirile despre mine intr-un candva. E mare lucru ca un om sa se regaseasca in scrierile cuiva. Parca realizeaza ceva....

Scrii frumos, cu sufletul....