Intre doi plamani se naste o dorinta. Vrem iarna, cani de cafea si valuri reci lovindu-se de un nisip gri. Eu am zis asta. Eu vreau. Tu iti inchizi ochii in ploaie si ma iei de mana. Azi esti trista si plangi. Imi povestesti cum o voce prea frumoasa te invaluie si te lasa intr-o bezna din care nu mai scapi. Vreau sa iau vocile frumoase. Pe ale tale. Pe ale mele. Le inchidem intr-o cutie si le aruncam in valuri. Asa poate scapam de bezna.
„ I heard your heart beating, you were in the darkness too
So I stayed in the darkness with you”
Si de ce ar fi altfel?
2 comentarii:
daca nu o lasi nu te lasa:)...tot timpul esti mai aproape de calea spre adevar cand nu esti singur.
...Si daca cutia cu vocile voastre se va scufunda?
Trimiteți un comentariu